O ultima dorinta

Pastreaza-mi amintirea vie si spune-mi c-ai sa mori de dor stiindu-ma departe,
Timpul va trece, dar mie amintirea ta imi va ramane scrisa-n minte.
Cu sufletu-mi ranit doar zeii mai vorbesc, ar trebui sa uit macar cuvintele desarte,
Si totusi, pe patul rece cand o fi sa mor, sa vii sa-mi spui doua cuvinte
Si sa iti amintesti de ochii ce plangeau in noapte.
Iar eu de mana sa te strang, si sa-ti soptesc doua cuvinte
Te iubesc!

Maine...

Ieri
Cruda, pura realitate,
Tremur cand realizez
Viata-mi plina de pacate
Pe o foaie o schitez.
Si as vrea sa evadez,
Dar nu pot, ca nu am cheia,
Ce deschide usa aceea
Usa spre normalitate.

Azi
Uite c-am gasit si cheia...
Mi-am dat seama,
Nu mai este ea femeia
Pe care sa o iubesc.
Usurel, mi-am invins teama
Trebuia doar sa mai cresc.
Nu mai vreau sa te iubesc!
O sa-ncerc sa evadez.